http://www.psihologiejudiciara.ro/files/TEP2.pdf Carmen Elena Mihalache - psiholog expert stagiar

http://www.psihologiejudiciara.ro/files/TEP2.pdf   Carmen Elena Mihalache - psiholog expert stagiar

Bun venit!

Psiholog clinician principal, Psiholog practicant stagiar in expertiza psihologica, inscris in Tabloul Expertilor Psihologi TEP, partea a II a, pag.258, http://www.psihologiejudiciara.ro/files/TEP2.pdf,

practicant in Psihologia muncii si organizationala, in Psihologia transporturilor si in Psihologie aplicata in domeniul securitatii nationale

Carmen Elena Mihalache din Iasi va invita sa popositi cateva momente pe aceasta pagina...
Daca simti ca viata ta nu mai este la fel ca inainte, daca simti că ceva s-a schimbat si nu iti dai seama de ce te deranjaza acest lucru pe tine sau pe cei din jurul tau; daca doriti o evaluare psihologica competenta sau consiliere psihologica sau a carierei ,atunci adresati-va cu incredere si impreuna vom gasi solutii la problemele dvs.



Vă aştept aşadar, la telefonul: 0744-934378 - Orange; 0232-224202 sau la sediul Cabinetului din:

strada Cuza Voda, nr. 58, Policlinica, parter, cam.5, din Tg. Frumos, judeţul Iaşi sau

la punctul de lucru din strada Str. Nicolau, nr. 11A, tronson III, ap. 15 -sediu INTRATEST-(in spatele Inspectoratului Judetean in Constructii din Sos. Pacurari)

Despre mine

Fotografia mea
IASI, JUDETUL IASI, Romania
Sunt împăcată cu mine, echilibrul e cuvântul care îmi place cel mai mult, deşi îmi place să mă mai abat de la el din când în când, imi place viata pe care o traiesc şi în general, acord credit oamenilor, crezând că ei au o intenţie pozitivă în tot ceea ce fac, indiferent cât de absurde par acţiunile lor la un moment dat.

marți, 23 aprilie 2013

PUTEREA VINDECĂTOARE A ÎMBRĂȚIȘĂRII



PUTEREA VINDECĂTOARE A  ÎMBRĂȚIȘĂRII

Omul simte nevoia sã fie dorit. Aceasta este una din principalele nevoi ale fiinţei umane. Dacã nu se simte iubit, omul începe sã moarã. Dacã simte cã viaţa sa nu conteazã pentru nimeni, ea îşi pierde semnificaţia chiar pentru el însuşi.

De aceea, iubirea este cea mai mare terapie posibilã.
Lumea are nevoie de terapie tocmai pentru cã îi lipseşte iubirea.

Într-o lume plinã de iubire, terapia nu ar fi necesarã deloc; iubirea ar fi mai mult decât suficientã. Îmbrãţişarea nu este altceva decât un gest de iubire, de cãldurã, de atenţie. Simpla senzaţie de cãldurã provenitã de la cealaltã persoanã poate vindeca multe boli, inclusiv rãceala şi egoul. Ea este suficientã pentru a te transforma din nou într-un copil.

La ora actualã, psihologii au înţeles cã dacã nu este îmbrãţişat şi sãrutat suficient de mult, copilul nu poate creşte normal. Lui îi lipseşte un anumit tip de hranã. Sufletul are nevoie de hranã, la fel ca şi trupul. Îi poţi îndeplini copilului toate nevoile fizice, dar dacã nu îl îmbrãţişezi niciodatã, el nu va creşte normal. Psihicul lui nu se va dezvolta. Se va simţi tot timpul trist, neglijat, ignorat, neiubit. A fost hrãnit fizic, dar nu şi afectiv.

Cercetãtorii au remarcat faptul cã dacã nu este îmbrãţişat, copilul scade în dimensiuni şi poate chiar muri, chiar dacã îi este asiguratã hrana fizicã. Corpul este îngrijit, dar sufletului îi lipseşte iubirea. El se izoleazã, devine rupt de existenţa-mamã.

Iubirea asigurã aceastã punte, ea este rãdãcina noastrã.

Aşa cum respiraţia este esenţialã pentru corpul fizic – dacã încetãm sã mai respirãm, corpul moare –, iubirea reprezintã respiraţia interioarã a sufletului. Acesta trãieşte prin iubire.

Luciditatea, inteligenţa şi autoanaliza nu sunt suficiente. Poţi sã cunoşti toate terapiile din lume, poţi deveni un expert, dar dacã nu cunoşti arta iubirii nu vei rãmâne decât la suprafaţa activitãţii terapeutice.

Din 100 de cazuri, 90 de oameni bolnavi suferã în primul rând pentru cã nu au avut parte de iubire. De aceea, dacã terapeutul simte o grijã deosebitã faţã de pacientul sãu, hrãnindu-l cu iubire şi împlinindu-i aceastã nevoie, starea acestuia din urmã se poate schimba în mod miraculos.

Dincolo de orice îndoialã, iubirea este cel mai terapeutic fenomen care existã.

Sigmund Freud se temea foarte tare de ea. Îmbrãţişarea nici nu intra în discuţie, dar el prefera chiar sã nu dea ochii cu pacientul, temându-se sã nu simtã o stare de simpatie faţã de acesta dupã ce i-a ascultat toate plângerile şi coşmarurile interioare. Se temea sã nu înceapã sã plângã, sã nu i se umezeascã ochii, sau – Doamne fereşte! – sã nu simtã chiar nevoia de a-l lua de mânã pe pacient.

Se temea atât de tare de relaţia de iubire dintre terapeut şi pacient încât a inventat canapeaua psihanalistului. Pacientul trebuia sã stea întins pe spate, iar psihanalistul stãtea pe un scaun în spatele sãu, astfel încât sã nu fie nevoit sã dea ochii cu el.

Reţineţi însã: iubirea nu poate creşte decât faţã în faţã. Animalele nu pot simţi acest lucru, cãci ele nu ştiu sã facã dragoste decât pe la spate; de aceea, între ele nu se poate stabili un sentiment de prietenie, o relaţie adevãratã. O datã actul sexual terminat, fiecare pleacã în treaba sa, separat, fãrã un mulţumesc sau un la revedere! Animalele nu au reuşit sã îşi creeze familii, relaţii de prietenie, o societate, pentru simplul motiv cã atunci când fac dragoste nu se privesc în ochi, nu stau faţã în faţã. Ca şi cum actul lor amoros ar fi un act mecanic. El nu conţine nici un element uman.

Omul şi-a creat un întreg univers al relaţiilor pentru simplul motiv cã este singurul animal care face dragoste faţã în faţã. Ochii partenerilor comunicã între ei, expresiile lor faciale devin un limbaj subtil. În acest fel, intimitatea creşte, bazându-se pe împãrtãşirea emoţiilor, atât de intense în asemenea momente (bucurie, extaz, strãlucirea specificã orgasmului).

Omul are nevoie de intimitate; aceasta este o nevoie esenţialã.

De aceea, este mai bine sã faceţi dragoste pe luminã, nu în întuneric – cel puţin într-o luminã mai slabã, cum ar fi cea a unei lumânãri. Actul amoros în întuneric exprimã încã latura noastrã animalã, dorinţa de a evita faţa celuilalt.

Sigmund Freud se temea foarte tare de iubire; de fapt, se temea de propria sa iubire reprimatã. Se temea sã nu se implice. Dorea sã rãmânã în afarã, nu sã se implice în sufletul pacientului sãu, sã fie doar un observator ştiinţific, detaşat, rece, la distanţã. El a creat psihanaliza ca şi cum aceasta ar fi o ştiinţã. În realitate, nu este o ştiinţã şi nu va fi niciodatã! Este o artã, fiind mult mai apropiatã de iubire decât de logicã.

Un psihanalist adevãrat nu se teme sã pãtrundã adânc în sufletul pacientului sãu; dimpotrivã, el este dornic sã îşi asume acest risc. Într-adevãr, apele sunt tulburi acolo, te poţi îneca cu uşurinţã – la urma urmei, eşti şi tu un om! Cine ştie peste ce necazuri poţi da, dar trebuie sã-ţi asumi acest risc.

De aceea îl iubesc atât de mult pe Wilhelm Reich. Acest om a transformat întreaga psihanalizã prin implicarea sa. El a renunţat la detaşarea omului de ştiinţã. De aceea, eu îl consider un revoluţionar mult mai mare decât Sigmund Freud. Sigmund Freud a rãmas un tradiţionalist, speriat de propriile sale reprimãri.

Dacã nu vã temeţi de propriile voastre reprimãri, le puteţi fi de mare ajutor semenilor voştri. Dacã nu vã temeţi de propriul vostru subconştient, dacã v-aţi rezolvat cât de cât problemele personale, vã puteţi implica în lumea interioarã a pacientului, devenind mai degrabã un participant la aceasta, nu un simplu observator detaşat.

Eu înţeleg teama lui Sigmund Freud, cãci şi psihanaliştii au problemele lor, uneori mai mari decât cele ale pacienţilor lor. De aceea, doresc sã fac o afirmaţie cât de poate de categoricã: dacã omul nu este pe deplin trezit, un iluminat, el nu poate fi un terapeut adevãrat.

Numai un Buddha poate fi un terapeut autentic, cãci el nu mai are probleme personale de rezolvat. El poate fuziona pe deplin cu pacientul sãu. De fapt, pentru el pacientul nici nu reprezintã un pacient.

Aceasta este diferenţa care existã între relaţia dintre un pacient şi terapeutul sãu şi cea care existã între un discipol şi maestrul sãu. Discipolul nu este un pacient, el este copilul iubit al maestrului. Maestrul nu este doar un observator; el devine un participant. Cei doi şi-au pierdut entitãţile separate şi au devenit una. Aceastã unitate este întregul secret.

Îmbrãţişarea este doar un gest care aminteşte de unitate, dar chiar şi acest gest este de mare folos.

De aceea, ai dreptate. Mã întrebi: „De ce este îmbrãţişarea un instrument terapeutic atât de eficient?“

Da, este, şi este doar un gest. Dacã este extrem de autentic – dacã la el participã inclusiv inima – el devine un instrument magic, un fel de miracol care poate transforma instantaneu întreaga situaţie.

Nu se pot spune prea multe despre acest gest, dar unul din lucrurile pe care trebuie sã le înţelegeţi este urmãtorul: ideea cã un copil moare, iar în om se naşte adolescentul; cã adolescentul moare, iar în el se naşte adultul tânãr; cã şi acesta moare, iar în om se naşte adultul matur, şi aşa maideparte – este greşitã.

Copilul nu moare niciodatã – nici o etapã nu moare. Copilul rãmâne de-a pururi, înconjurat de alte experienţe, de adolescenţã, apoi de tinereţe, de maturitate şi de bãtrâneţe, dar nu moare.

Omul este la fel ca o ceapã, alcãtuit din mai multe straturi succesive. Dacã decojeşti ceapa, vei descoperi în curând foile fragede din interior. Cu cât te apropii mai mult de miez, cu atât mai fragede devin ele. Acelaşi lucru este valabil şi în ceea ce priveşte omul: dacã pãtrunzi adânc în interiorul lui vei descoperi întotdeauna copilul inocent, iar contactul cu acesta este inevitabil un gest terapeutic.

Îmbrãţişarea permite un asemenea contact. Dacã îmbrãţişezi un om cu cãldurã, cu iubire, dacã îmbrãţişarea ta nu reprezintã un simplu gest golit de semnificaţie, ci unul autentic, dacã inima ta participã la el, intri imediat în contact cu copilul inocent din el. Revenirea acestuia la suprafaţã reprezintã un act cu o imensã valoare terapeuticã, întrucât inocenţa copilului este vindecãtoare în sine. Ea nu a fost coruptã. Ai atins astfel miezul pur al persoanei în care corupţia nu a pãtruns niciodatã, iar acest lucru este suficient pentru a declanşa procesul de vindecare.

Copiii sunt atât de puri, atât de plini de vitalitate, debordeazã de atâta energie. Regãsirea acestei energii este suficientã pentru a-l vindeca pe om.
Important este sã scoţi acest copil la luminã, iar îmbrãţişarea este una din modalitãţile cele mai eficiente.

Autoanaliza este o cale mentalã; îmbrãţişarea este calea inimii. Mintea este cauza tuturor bolilor, în timp ce inima este sursa oricãrei vindecãri.

Ce ne aduce o imbratisare?
Protectie...
Este important pentru oricine de a se simti protejat... prin acest simplu, dar extrem de generos gest, dar si mai mult pentru copii si batrani, ce frecvent depind mult de dragostea celor din jur.

Siguranta...
Toti avem nevoie de un plus de siguranta. Daca de multe ori nu traim acest sentiment este si din cauza ca intretinem intr-o forma ineficace relatiile cu cei din jur.

Incredere...
Increderea in propria fire sau in cei apropiati, ne face sa avansam cand teama afecteaza dorinta de a participa cu entuziasm la provocarile vietii.

Forta...
Cand transmitem emergia noastra prin imbratisare, cu siguranta propriile noastre forte cresc.

Sanatate...
Contactul fizic in imbratisare implica o energie vitala capabila de a vindeca sau usura suferinta.

Recunoastere...
Prin imbratisare transmitem un mesaj de recunoastere a valorii si nobletei ce este depozitata in fiecare...

Conform invataturii taoiste, copacii au efecte benefice asupra longevitatii: transforma energiile negative in energii pozitive.
Strangand in brate un copac va reincarcati cu energie vitala.
In China imbratisarea copacilor este un fenomen de masa. Dimineata parcurile sunt pline de tree-huggers.
Ai imbratisat deja astazi pe cineva? :)
Nu uita: nu pierde prilejul unei mari binefaceri...

O imbratisare face si spune multe...

Imbratiseaza-ti prietenul sau prietena, imbratiseaza cu toata caldura pe toti cei dragi tie, imbratiseaza-ti copiii, chiar si un animal sau o planta draga.

Imbratiseaza totul.

Eu te imbratisez cu mare drag...
(OSHO, Cartea despre Ego, Editura MIX, www.suntsanatos.ro)

luni, 1 aprilie 2013

Cea mai frumoasa parabola despre dragoste
Se spune că a existat odată un arbore bătrân şi maiestuos, cu ramurile întinse spre cer. Când înflorea, fluturi de toate formele şi culorile veneau de pretutindeni şi dansau în jurul lui. Când făcea fructe, păsări din ţări îndepărtate veneau să guste din ele. Ramurile sale arătau ca nişte braţe vânjoase. Era minunat.   
Un băieţel obişnuia să vină şi să se joace sub el în fiecare zi, iar copacul s-a obişnuit cu el şi a început să-l iubească. Ceea ce este mare şi bătrân se poate îndrăgosti de ceea ce este mic şi tânăr, cu condiţia să nu fie ataşat de ideea că el este mare, iar celălalt mic. Copacul nu avea această idee, aşa că s-a îndrăgostit de băiat. Egoul încearcă întotdeauna să iubească ceea ce este mai mare decât el. Pentru adevărata iubire, nimic nu este însă mare sau mic. Ea îi îmbrăţişează pe toţi cei de care se apropie.
Aşadar, copacul s-a îndrăgostit de băieţelul care venea în fiecare zi să se joace sub el. Ramurile sale erau foarte înalte, dar el şi le apleca, pentru ca băiatul să le poată atinge pentru a-i mângâia florile şi pentru a-i culege fructele. Iubirea este întotdeauna gata să se încline; egoul, niciodată. Dacă încerci să te apropii de un ego, acesta se va înălţa şi mai mult, devenind atât de rigid încât să nu-l poţi atinge. Ceea ce poate fi atins este considerat a fi mic. Ceea ce nu poate fi atins, cel care stă pe tronul puterii, este considerat a fi mare.
Aşadar, ori de câte ori venea copilul, arborele îşi pleca ramurile. Când micuţul îi mângâia florile, bătrânul copac se simţea cuprins de un val incredibil de fericire. Iubirea este întotdeauna fericită atunci când poate dărui ceva; egoul nu este fericit decât atunci când poate lua ceva de la altcineva.
Băiatul a crescut. Uneori, dormea în poala copacului, alteori îi mânca fructele, sau purta o coroană împletită din florile sale. Se simţea atunci de parcă ar fi fost regele junglei. Florile iubirii te fac întotdeauna să te simţi ca un rege, în timp ce ghimpii egoului te fac să te simţi mizerabil.
Văzând cum băiatul poartă o cunună din florile sale, dansând cu ea, copacul se simţea fericit. Îl aproba cu ramurile sale; cânta în bătaia vântului. Băiatul a crescut şi mai mult. A început să se caţere în copac, legănându-se pe ramurile sale. Ori de câte ori se odihnea pe ele, copacul se simţea fericit. Iubirea este întotdeauna fericită atunci când altcineva se poate sprijini de ea; egoul nu este fericit decât atunci când altcineva îl reconfortează..
Timpul a trecut, iar băiatul a început să fie apăsat de alte îndatoriri. Avea ambiţiile lui. Trebuia să îşi treacă examenele, să îşi facă prieteni… De aceea, a început să vină din ce în ce mai rar pe la copac. Acesta îl aştepta însă cu o nerăbdare din ce în ce mai mare, strigându-i din adâncurile sufletului său: „Vino, vino. Te aştept”. Iubirea îşi aşteaptă întotdeauna obiectul afecţiunii sale. Ea nu este altceva decât o continuă aşteptare.
Când băiatul nu venea, copacul se simţea trist. Singura tristeţe pe care o simte iubirea este aceea de a nu se putea împărtăşi cu altcineva, de a nu se putea dărui. Atunci când se poate dărui în totalitate, iubirea este fericită.
Băiatul a crescut şi mai mult, iar zilele în care trecea pe la copac au devenit din ce în ce mai rare. Toţi cei care cresc în lumea ambiţiilor îşi găsesc din ce în ce mai puţin timp pentru iubire. Băiatul a devenit ambiţios şi prins în afacerile sale lumeşti. „Ce copac? De ce ar trebui să-l vizitez?”
Într-o zi, pe când trecea prin apropiere, copacul i-a strigat: „Ascultă! Te aştept în fiecare zi, dar tu nu mai vii pe la mine”.
Băiatul i-a răspuns: „Ce poţi să-mi oferi, ca să trec să te văd? Eu îmi doresc bani”. Egoul este întotdeauna motivat: „Ce poţi să-mi oferi pentru ca să vin la tine? Aş putea veni, dar numai dacă ai ceva de oferit. Altminteri, nu văd de ce aş face-o”. Egoul are întotdeauna un scop. Iubirea nu are nici un scop. Ea reprezintă propria sa răsplată.
Uimit, copacul i-a spus băiatului: „Nu vei mai veni decât dacă îţi voi oferi ceva? Îţi ofer tot ceea ce am”. Iubirea nu ţine niciodată nimic pentru ea. Egoul o face, dar iubirea se dăruieşte necondiţionat.
„Din păcate, nu am bani. Aceasta este o invenţie a oamenilor. Noi, copacii, nu avem bani. În schimb, suntem fericiţi. Crengile noastre se umplu de flori, apoi de fructe. Umbra noastră îi răcoreşte pe cei încălziţi. Când bate vântul, dansăm şi cântăm. Deşi nu avem bani, păsărelele se cuibăresc pe ramurile noastre şi ciripesc vesele. Dacă ne-am implica şi noi în afaceri financiare, am deveni la fel de înrăiţi şi de nefericiţi ca voi, oamenii, care sunteţi nevoiţi să staţi prin temple şi să ascultaţi predici despre iubire şi despre pace. Noi nu avem nevoie de predici, căci trăim tot timpul aceste stări. Nu, noi nu avem nevoie de bani”.
Băiatul i-a spus: Atunci, de ce să vin la tine? Nu am de gând să merg decât acolo unde pot obţine bani. Am nevoie de bani”. Egoul cere întotdeauna bani, căci banii înseamnă putere, iar aceasta este cea mai mare nevoie a sa.
Copacul s-a gândit mult, după care a spus: „Atunci, culege-mi fructele şi vinde-le. În felul acesta, vei obţine bani”.
Băiatul s-a luminat imediat la faţă. S-a urcat în copac şi a cules toate fructele copacului, chiar şi pe cele necoapte. În graba sa, i-a rupt crengile şi i-a scuturat frunzele, dar copacul s-a simţit din nou fericit. Iubirea se bucură chiar şi atunci când este lovită. Egoul nu este cu adevărat fericit nici măcar atunci când obţine ceva. El nu poate simţi decât nefericire.
Băiatul nu şi-a dat nici măcar osteneala să-i mulţumească arborelui, dar acestuia nu-i păsa. Adevărata sa mulţumire s-a produs atunci când acesta a acceptat oferta sa de a-i culege fructele, pentru a obţine bani în schimbul lor.
Băiatul nu s-a mai întors multă vreme. Acum avea bani şi era foarte ocupat să obţină cu ajutorul lor încă şi mai mulţi bani. A uitat cu totul de copac, şi astfel au trecut anii.
Copacul era trist. Tânjea după întoarcerea băiatului, la fel ca o mamă cu sânii plini de lapte, dar care şi-a pierdut copilul. Întreaga sa fiinţă tânjeşte după copilul pierdut, pentru a-l strânge la piept şi a se uşura. Cam la fel tânjea şi copacul nostru. Întreaga sa fiinţă era în agonie.
După mulţi ani, băiatul, devenit între timp adult, s-a întors la copac.
Acesta i-a spus: „Vino la mine. Vino şi îmbrăţişează-mă”.
Bărbatul i-a răspuns: „Termină cu prostiile. Făceam asemenea lucruri pe vremea când eram un copil fără minte”.
Egoul consideră iubirea un lucru prostesc, o fantezie copilărească.
Copacul a insistat: „Vino, mângâie-mi crengile. Dansează cu mine”.
Bărbatul i-a răspuns: „Termină cu flecăreala asta stupidă! Acum doresc să-mi construiesc o casă. Îmi poţi oferi o casă?”
Copacul a exclamat: „O casă? Bine, dar eu trăiesc fără să stau într-o casă”.
Singurii care trăiesc în case sunt oamenii. Toate celelalte creaturi trăiesc liber, în natură. Cât despre oameni, cu cât casa în care trăiesc este mai mare, cu atât mai mici par în interiorul ei.
„Noi nu trăim în case, dar uite ce îţi propun: îmi poţi tăia crengile, pentru a-ţi construi o casă cu ajutorul lor”.
Fără să mai piardă timpul, bărbatul a luat un topor şi i-a tăiat crengile copacului. Din acesta a rămas acum doar trunchiul, dar el era foarte fericit. Iubirea este fericită chiar şi atunci când îi sunt tăiate membrele de către cel iubit. Iubirea nu ştie decât să dăruiască. Ea este întotdeauna pregătită să se ofere în întregime.
Bărbatul a plecat, fără să-şi mai dea osteneala să arunce în urmă măcar o privire. Şi-a construit casa visată, iar anii au trecut din nou.
Copacul, devenit acum un simplu trunchi fără crengi, a continuat să-l aştepte. Ar fi vrut să îl strige, dar nu mai avea ramuri şi frunze care să poată cânta în bătaia vântului. Vânturile continuau să bată, dar el nu mai putea scoate nici un sunet. Cu un efort suprem, sufletul său a reuşit să rostească o ultimă chemare: „Vino, vino, iubitul meu”.
Timpul a trecut, iar bărbatul a îmbătrânit. Odată, se afla prin apropiere, aşa că a venit şi s-a aşezat sub copac. Acesta l-a întrebat: „Ce mai pot face pentru tine? Ai venit după foarte, foarte mult timp”.
Bătrânul i-a răspuns: „Ce poţi face pentru mine? Aş vrea să ajung într-o ţară îndepărtată, să câştig şi mai mulţi bani. Pentru asta, am nevoie de o barcă”.
Fericit, copacul i-a spus: „Taie-mi trunchiul şi fă-ţi o barcă din el. Aş fi extrem de fericit să devin barca ta şi să te ajut să mergi astfel în ţara aceea îndepărtată, pentru a câştiga mai mulţi bani. Dar, te rog, ai grijă de tine şi întoarce-te cât mai repede. Voi aştepta de-a pururi întoarcerea ta”.
Omul a adus un ferăstrău, a tăiat trunchiul copacului, şi-a făcut o barcă din el şi a plecat.
Acum, din copac nu a mai rămas decât rădăcina, dar el a continuat să aştepte cu răbdare întoarcerea celui iubit. A aşteptat mereu şi mereu, conştient însă că nu mai avea nimic de oferit. Poate că bărbatul nu se va mai întoarce niciodată. Egoul nu se duce decât acolo unde are ceva de câştigat.
Odată, m-am aşezat lângă ciot. Acesta mi-a şoptit: „Am un prieten care a plecat departe şi nu s-a mai întors. Mă tem să nu se fi înecat, sau să nu se fi rătăcit. Poate că s-a pierdut în ţara aceea îndepărtată. Poate că nici măcar nu mai este în viaţă. O, cât mi-aş dori să aflu veşti de la el! Mă apropii de sfârşitul vieţii, aşa că tot ce mi-aş mai dori ar fi să aflu veşti despre el. Atunci aş muri liniştit. Dar ştiu că nu ar mai veni nici dacă mi-ar auzi strigătul, căci nu mai am nimic să-i ofer, iar el nu înţelege decât acest limbaj.
           Egoul nu înţelege decât limbajul acceptării. Iubirea vorbeşte limbajul dăruirii

NOUTATI:

Servicii oferite:

http://www.psihologiejudiciara.ro/files/TEP2.pdf


Carmen Elena Mihalache - psiholog expert stagiar in psihologie clinica judiciara ofera servicii psihologice de:
- EXPERTIZA IN PSIHOLOGIE CLINICA JUDICIARA
- MINORI SI FAMILIE - expertiza copiilor si parintilor in cazurile de divort si incredintare, stabilire a custodiei, program de vizita:
- PENAL - expertiza psihologica a suspectilor, invinuitilor, victimelor si martorilor

Psihologie clinica:

- evaluare psihologică -inclusiv evaluare pentru încadrarea în grad de handicap şi/sau pensie, investigarea şi psihodiagnosticul tulburărilor psihice, intervenţie psihologică, consiliere şi terapie suportivă individuală, de cuplu şi de familie, intervenţii specifice pentru persoanele cu nevoi speciale;
Consilierea online implică iniţial contactarea prin e-mail pentru a vă informa despre termenii şi condiţiile acesteia.

Psihologia muncii si organizationala:
testări şi evaluări psihologice ale aptitudinilor personalului cu ocazia angajării sau periodic, cf. L.319/2006, art.13,lit.j; eliberare avize psihologice pentru depunerea dosarelor la diferite concursuri
- Psihologia transporturilor:

examinarea/testarea psihologică a candidaţilor în vederea obţinerii permisului de conducere pentru toate categoriile;
- testări psihologice pentru avizarea activităţilor de siguranţa circulaţiei.
- Psihologia aplicata in domeniul securitatii nationale:
Examinãri si avizari psihologice conform legii 333/ 2003 ; legii 295/ 2004 si legii 17/ 1996 în vederea obtinerii autorizatiei pentru :

- agenti de pazã si ordine neinarmati ;
- agenti de pazã si interventie înarmati cu arme letale,
- agenti gardã de corp, cu sau fãrã armã letalã ;
- permis port-armã de vânãtoare ;
- permis port-armã letalã ;
- permis pentru tir sportiv.

in atentia solicitantilor de avize psihologice pentru permise port-arme !

1. prezenta dvoastra in fata psihologului evaluator nu reprezinta unica conditie pentru indeplinirea baremurilor de avizare.
2. psihologul evaluator v-a administra un protocol conform normelor colegiului psihologilor din Romania si departamentului arme-munitii a politiei romane
3. taxele de avizare psihologica se fixeaza in functie de tipul si numarul de arme si poate varia in functie de numarul de solicitari din partea firmelor interesate.

decizia:
- se emite un aviz de tipul: apt psihologic sau inapt psihologic pentru scopul vizat

valabilitatea rezultatului examinarii:
- rezultatul examinării se referă doar la scopul şi momentul evaluării;
- rezultatul este valabil timp de 12 luni calendaristice.

reexaminarea:
- se poate efectua o singură dată, la un interval de timp de minim 15 zile şi maxim 30 zile de la data primei evaluări.

VA ASTEPTAM CU DRAG!

Educaţie şi training

Cabinetul Individual de Psihologie Mihalache Carmen Elena, organizează împreună cu alţi specialişti în domeniu, WORKSHOP-uri pe diferite teme, probleme de viaţă, aflate în actualitate.
de asemenea se primesc înscrieri la tel.0744-934378 pentru grupuri de dezvoltare personala pentru adulti, adolescenti si copii.
Fie că eşti un părinte care nu mai ajungi la nici o înţelegere cu copilul tău, care e un copil sau adolescent deja, fie că eşti un bunic sau o mătuşă care ai în grijă un copil sau un adolescent, sau poate eşti chiar un copil sau adolescent neînţeles de cei din jurul tău, adresează-te cu încredere cabinetului nostru şi vino să iei parte la nişte discuţii care cu siguranţă te vor ajuta.

Descopera cine esti, indrazneste sa faci primii pasi spre drumul schimbarii, care inseamna sa te descoperi TU autentic, bun, total si complet, unitar si armonios dezvoltat!
Vino la grupuri de dezvoltare personala in fiecare saptamana. Inscrieri pe psicomplete@yahoo.ro sau la tel.0744-934378.

Vă aşteptăm cu drag, cu încredere, cu discreţie şi cu.. profesionalism!!



Deepak Chopra - Frica te impiedica sa fii liber - "Cum sa scapi de nu"). Contemplare placuta!

Gandire negativa #5: Frica te impiedica sa fii liber.
Forta lui nu foloseste teama ca liant. Precum un mercenar, mentine indiferent si fara crutare o amenintare permanenta. Sub vraja lui nu, mintea gaseste orice motiv sa-i fie frica. Cele mai simple lucruri devin motive de spaima. Cele mai improbabile riscuri se ivesc ca niste pericole care se pot abate asupra ta in orice moment. Cand vezi ca ai o atitudine defensiva, inseamna ca ti-ai negat cea mai fundamentala libertate, aceea de a fi in siguranta in lume. Aceasta situatie nu e creata de o amenintare din exterior. Ne proiectam ideile fixe asupra fiecarei situatii, astfel ca a te simti sau nu in siguranta reprezinta o decizie personala.
Din perspectiva sufletului, esti intotdeauna in siguranta. Universal iti pretuieste existenta. Daca simti ca esti amenintat, ar fi destul de realist sa analizezi pericolul si sa scapi de el. Dar daca esti paralizat de spaima, amenintarea devine inevitabila. Cineva caruia ii este frica de inaltime, spre exemplu, va crede ca este imposibil sa urce o scara. Pericolul de a cadea nu ii impiedica pe altii sa urce o scara, pentru ca sunt liberi si pot sa calculeze ca riscul e mic. Dar o fobie iti ingradeste libertatea de a calcula in mod realist pericolul; frica detine puterea absoluta, puterea lui nu. Ca sa scapi de o fobie, repeta-ti ca esti in siguranta.
• Nu lupta cu spaimele in momentul in care ti-e frica.
• Cand te simti linistit si in siguranta, cheama in minte frica si analizeaz-o.
• Frica e convingatoare, dar asta nu inseamna ca are si dreptate. Asigura-te ca vezi aceasta diferenta.
• Spaima reuseste sa devina obsesie, intretinandu-si singura focul. Nu te lasa pacalit de repetitie. O situatie nu devine mai periculoasa doar pentru ca iti tot repeti ca asa e.
• Elimina energia fricii din existenta ta. In loc sa-ti faci griji in legatura cu lucrul de care ti-e frica, mergi direct la sentimentul de spaima si scapa de acesta energie ca de orice altceva, deconectandu-te fizic, tonifiindu-te, meditand, precum si alte tehnici.
• Incearca sa-ti dai seama ca de fapt nu ti-e frica. Frica e un sentiment trecator, de care te poti detasa.
• Fii constient ca ai de ales intre a ramane cu frica sau a scapa de ea. Daca ti-e frica, ia imediat masuri sa scapi de acest sentiment. Nu o lasa sa se instaleze si nu incerca sa-i gasesti motive.
• Evita sa te invinovatesti. Frica e universala. O simt si cei mai curajosi, cei mai puternici. A-ti fi teama nu inseamna ca esti slab. Inseamna ca nu ai scapat de ea.
• Ai rabdare cu tine. Fii recunoscator si felicita-te de fiecare data cand depasesti o spaima.
• Nu o lua ca pe o infrangere daca teama revine. In curand va sosi momentul cand vei scapa de energia fricii si vei putea sta linistit. In fond, tu esti cel care detine controlul.

Forta lui nu foloseste teama ca liant. Precum un mercenar, mentine indiferent si fara crutare o amenintare permanenta. Sub vraja lui nu, mintea gaseste orice motiv sa-i fie frica. Cele mai simple lucruri devin motive de spaima. Cele mai improbabile riscuri se ivesc ca niste pericole care se pot abate asupra ta in orice moment. Cand vezi ca ai o atitudine defensiva, inseamna ca ti-ai negat cea mai fundamentala libertate, aceea de a fi in siguranta in lume. Aceasta situatie nu e creata de o amenintare din exterior. Ne proiectam ideile fixe asupra fiecarei situatii, astfel ca a te simti sau nu in siguranta reprezinta o decizie personala.
Din perspectiva sufletului, esti intotdeauna in siguranta. Universal iti pretuieste existenta. Daca simti ca esti amenintat, ar fi destul de realist sa analizezi pericolul si sa scapi de el. Dar daca esti paralizat de spaima, amenintarea devine inevitabila. Cineva caruia ii este frica de inaltime, spre exemplu, va crede ca este imposibil sa urce o scara. Pericolul de a cadea nu ii impiedica pe altii sa urce o scara, pentru ca sunt liberi si pot sa calculeze ca riscul e mic. Dar o fobie iti ingradeste libertatea de a calcula in mod realist pericolul; frica detine puterea absoluta, puterea lui nu. Ca sa scapi de o fobie, repeta-ti ca esti in siguranta.
• Nu lupta cu spaimele in momentul in care ti-e frica.
• Cand te simti linistit si in siguranta, cheama in minte frica si analizeaz-o.
• Frica e convingatoare, dar asta nu inseamna ca are si dreptate. Asigura-te ca vezi aceasta diferenta.
• Spaima reuseste sa devina obsesie, intretinandu-si singura focul. Nu te lasa pacalit de repetitie. O situatie nu devine mai periculoasa doar pentru ca iti tot repeti ca asa e.
• Elimina energia fricii din existenta ta. In loc sa-ti faci griji in legatura cu lucrul de care ti-e frica, mergi direct la sentimentul de spaima si scapa de acesta energie ca de orice altceva, deconectandu-te fizic, tonifiindu-te, meditand, precum si alte tehnici.
• Incearca sa-ti dai seama ca de fapt nu ti-e frica. Frica e un sentiment trecator, de care te poti detasa.
• Fii constient ca ai de ales intre a ramane cu frica sau a scapa de ea. Daca ti-e frica, ia imediat masuri sa scapi de acest sentiment. Nu o lasa sa se instaleze si nu incerca sa-i gasesti motive.
• Evita sa te invinovatesti. Frica e universala. O simt si cei mai curajosi, cei mai puternici. A-ti fi teama nu inseamna ca esti slab. Inseamna ca nu ai scapat de ea.
• Ai rabdare cu tine. Fii recunoscator si felicita-te de fiecare data cand depasesti o spaima.
• Nu o lua ca pe o infrangere daca teama revine. In curand va sosi momentul cand vei scapa de energia fricii si vei putea sta linistit. In fond, tu esti cel care detine controlul.

CONSULTAŢII

Puteti solicita o consultatie pentru oricare din urmatoarele probleme:
• va simtiti trist si nu mai reusiti sa iesiti din aceasta stare
• sunteti stresat si iritabil mai tot timpul
• aveti probleme cu somnul, cu pofta de mancare
• nimic nu va mai bucura, nu va mai face placere
• va este frica de anumite lucruri (de inaltimi, sa mergeti cu avionul, sau altele)
• aveti senzatii de sufocare, de lesin, amorteli, batai puternice ale inimii
• va simtiti neajutorat, va este greu sa faceti fata problemelor
• ati trecut printr-un eveniment groaznic care v-a marcat
• aveti sentimentul ca nu mai reusiti in ceea ce faceti
• comunicati greu cu cei din jur, ceilalti nu va inteleg
• sunteti tot timpul incordat, ingrijorat si temator
• ati divortat sau v-ati despartit de cineva drag
• aveti probleme cu partenerul de viata
• sunteti incordat si nu va puteti relaxa
• vreti sa va valorificati mai bine potentialul
• vreti sa va cunoasteti mai bine
... sau pentru orice alte probleme care va preocupa.

"ATACUL PSI" - de Ovidiu Dragoş Argeşanu

"O studentă la psihologie m-a întrebat cum poate fi stăpânit SUBCONŞTIENTUL COLECTIV. Am fost
uimit iniţial de întrebare. I-am răspuns că există două posibilităţi: cea eristică şi cea nazistă, deoarece stăpânirea subconştientului colectiv se rezumă la stăpânirea întunericului şi a fiinţelor care-şi au sălaş acolo. Acest lucru presupune să le cunoşti, să nu-ţi fie frică şi să nu te laşi stăpânit de ele (să nu le dai satisfacţia de a face ce vor ele), prin urmare să nu te laşi pradă instinctelor şi sentimentelor negative precum gelozia, furia, invidia. Nu trebuie să le negi, dar nici să te laşi condus de ele, ci pur şi simplu să alegi calea
de mijloc. în fond, ele sunt o necesitate, daca nu ne-ar fi foame sau sete, am muri (fără măcar să ştim de ce), iar dacă nu ar fi fost sexul, nu ne-am fi născut.
Ca unul care am participat activ la exorcizări, pentru ca mai târziu să le fac singur, pot spune că la
un moment dat, după multe asemenea rugăciuni, dispar toate poftele sexuale (este greu de învăţat
echilibrul), foamea şi, chiar dacă mai puţin, setea. Prin chakra rădăcinii, omul are în el accesul la întuneric (prin umbra lui), prin cea a coroanei la Lumină (prin înger), persoana fiind de fapt locul unde se întâlnesc cele două „lumi". Pe parcursul vieţii se îndreaptă (mai mult sau mai puţin) spre una dintre ele, devenind fie mai alb, mai aproape de îngeri, fie mai negru sau demon, în funcţie de alegerile făcute. Privit astfel, subconştientul colectiv, ca sumă a celor individuale, apare ca o pungă imensă, care conţine, pe lângă tot ceea ce este bun, gunoiul omenirii, în ea acumulându-se toate gândurile negative. Oamenii sunt manevrabili tocmai prin răul din ei, care îi face să se asemene, deşi se găsesc pe trepte sociale diferite,
au preocupări şi posibilităţi materiale diferite. Fiecare are ceva urât în inconştient (care contravine Legilor Divine) şi, cu cât ceea ce este ascuns acolo creşte, cu atât omul devine robul propriului subconştient.
Dacă manifestarea se situează într-o limită acceptată de societate, el este considerat normal, dacă nu, apare antisocialul sau patologia. Majoritatea oamenilor este convinsă că nimeni nu poate avea acces la mintea lor şi tocmai de aceea sunt uşor de manevrat psihic. Pe acelaşi lucru se bazează şi manipularea în masă. A-ţi stăpâni propriul subconştient, gândurile, sentimentele şi instinctele înseamnă să poţi stăpâni şi subconştientul colectiv şi implicit lumea.
Din cauza faptului că primeşte informaţiile prin intermediul corpului, câmpurilor şi, respectiv, al
mentalului, Şinele poate fi „păcălit". Acest lucru se poate face prin sugestie, hipnoză sau mesaje
subliminale când, cel care „ştie", poate sădi în subconştient un gând pe care Şinele îl percepe ca fiindu-i propriu.
Un exemplu, poate nu cel mai bun, sunt chiar farmecele de dragoste ale părinţilor pentru copiii lor.
Fiecare îşi vede puiul frumos, chiar şi măgarul! Se povesteşte că la o horă două femei în vârstă stăteau pe margine, uitându-se la tineri cum dansează. Una dintre ele spune la un moment dat: „Cine este cocoşatul ăla care dansează cu fata lui cutărescu?" Vecina ei îi răspunde: „Cum, femeie, nu-ţi mai ştii fecioru'?" Prima continuă: „Cocoşeţel, cocoşeţel, da' uite ce frumos dansează!" Adevărul este că avem obiceiul să fim mult mai îngăduitori cu ai noştri decât cu ceilalţi. Este interesant cum poate fi folosită iubirea maternă în magie. Mama îşi vede
fata ca fiind frumoasă, cea mai deşteaptă şi mai sexi. Transferând această energie prin mâncare unui bărbat, el va începe să o vadă precum ea, prin prisma iubirii ei, dar coroborată instinctelor lui sexuale.
Iubirea şi atracţia sunt gata! Evident că depinde de sensibilitatea mentală a bărbatului, de capacitatea
mamei de înmagazinare a energiei şi de biotransfer.
Privit din sens opus, adică identificându-mă cu Şinele meu, cel veşnic, Universul şi viaţa omului se
prezintă ca un imens joc virtual, în care trupul este aparatul care ne conectează la el, iar creierul o
interfaţă, casca prin care simţim şi vedem lucrurile materiale. Acestea, în fond, nu sunt altceva decât
concentraţii ale aceluiaşi Câmp Unitar din care provenim, în care suntem şi vom fi.
Că tot veni vorba, mă amuză sectele care vin să te convingă să-1 primeşti pe Hristos în tine sau chiar unii dintre preoţii ortodocşi despre care se spune că fac legătura cu Tatăl. Să fiu iertat, dar apare o simplă întrebare: dacă eu fac parte din Univers şi Universul există în Dumnezeu, eu unde mă aflu? Pot
afirma astfel că şi eju „sunt întru Tatăl şi Tatăl întru mine". Seamănă puţin cu chestia ara cu integrarea României în Europa. Suntem, dar nu suntem încă'in ea! Şinele primeşte informaţii dinspre lumea materială prin intermediul creierului, al gândirii, ca aparat creat de acesta. în timpul hipnozei şi sugestiei el primeşte o informaţie eronată şi o percepe ca adevăr, reacţionând ca atare. De aceea cred că a explica hipnoza din punctul de vedere al gândirii este o abordare greşită. Cei mai buni dintre hipnotizatori sunt cei care ŞTIU că viaţa este o iluzie şi cunosc arta de a înlocui o iluzie cu alta. Adică să o înlocuiască pe cea a durerii cu cea a plăcerii, direct la nivelul Sinelui. Totul este în funcţie de modul de percepţie al fiecăruia de la nivelul cel mai adânc al fiinţei lor, Şinele lor. Ceea ce este durere pentru un om „normal", pentru un masochist poate fi plăcere. Cine are dreptate? Normalul este definit de numărul celor care reacţionează la fel! Confucius susţinea că „Omul politic sau intelectual ar trebui să se îngrijească de corpul său, apoi să conducă ţara şi doar în cele din urmă să încerce să cucerească
lumea."
Marii maeştri afirmă că adevărata viaţă e viaţa veşnică, viaţa de dincolo, mai exact nu viaţa Eului
ci a Sinelui. Ideea este că atenţia noastră ar trebui să fie îndreptată mai mult către acesta (către Sine)
către trăirile şi ideile care apar la nivelul Sinelui, decât cele de la nivelul Conştientului. Să trăim, să ne ducem viaţa după normele sociale care există, dar să dăm o mai mare importanţă vieţii noastre
interioare.
În psihanaliză, de exemplu, se ajunge să se conştientizeze că gândirea poate fi păcălită şi atunci singurul punct de sprijin rămas este sufletul. Simţi în sufletul tău că un lucru este adevărat, este bine, dacă nu alt criteriu sau mod de verificare nu există."
Aceste câteva rânduri din cartea lui Ovidiu Dragoş Argeşanu - "Atacul Psi" au menirea de a va face cunoştinţă cu autorul şi de a vă stârni interesul să-l cunoaşteţi mai bine !!!!
Vă recomand cu căldură de acelaşi autor, Atacul Psi, Arta răzbiului Psi, Arta războiului Psi - Protecţia.

Conflictele - 10 strategii de rezolvare cu rezultate exact contrare

Fie ca dorim sau nu, aparitia conflictelor in relatiile interpersonale este inevitabila. Nici casniciile cele mai sudate nu sunt scutite de neintelegeri periodice, de amploare mai mica sau mai mare, si este firesc sa fie asa o data ce conflictul este inerent vietii si, pana la un punct, el constituie un ferment necesar si un motor al progresului.

Adesea generatoare de suferinta, conflictele ne pot ajuta sa cunoastem mai bine oamenii, deoarece multi dintre ei nu isi dezvaluie adevaratul caracter decat in momentele de cumpana.

Nu conflictul in sine este rau, ci gestionarea sa gresita. Orice jignire poate reprezenta un stimul pentru o riposta jignitoare, care genereaza, la randul ei, o replica si mai usturatoare si asa mai departe, conflictul amplificandu-se in loc sa se atenueze. Stoparea acestei evolutii este atat de dificila incat se cunosc conflicte care s-au perpetuat de-a lungul generatiilor (precum ura neimpacata dintre familiile veroneze Capulet si Montague, eternizata de William Shakespeare in Romeo si Julieta).

Cele zece strategii prezentate mai jos nu reprezinta decat o parte (cea mai semnificativa insa) dintre metodele la care apeleaza frecvent persoanele aflate in conflict, aparent cu intentia de a gasi o rezolvare, dar, in fond, cu rezultate exact contrare.


1. EVITAREA

Deranjat, in egala masura, de existenta conflictului si de nevoia de a il aplana, te retragi din zona de conflict, indepartandu-te fie fizic (parasesti camera, locul), fie emotional (dai radioul sau televizorul mai tare, te cufunzi in lectura sau in alta activitate ce iti poate distrage atentia de la cearta, adormi ori te prefaci ca ai adormit)

2. NON-NEGOCIEREA

Consta in refuzul de a asculta argumentele interlocutorului. Recurg la ea mai ales persoanele capabile sa-si striveasca partenerul de cearta cu potopul lor de vorbe. Ele “o tin tot pe a lor”, fara a-i permite celuilalt sa isi sustina si el punctul de vedere.

3. REDEFINIREA

Cunoaste doua variante, ambele insa imorale. Prima consta chiar in negarea existentei conflictului (“Vai draga, dar nu a existat nicio neintelegere intre noi!”) cu scopul de a impiedica analizarea cauzelor acestuia si evaluarea responsabilitatilor. In a doua, interlocutorului i se sugereaza ca pozitia sa este aberanta intrucat are un substrat patologic (“Decat sa te certi cu mine, mai bine consulta un doctor!”).

4. RECURGEREA LA FORTA

Se discuta foarte mult despre violenta in familie ce este considerata un semn al lipsei de civilizatie, subintelegandu-se ca in statele cu democratie si educatie cetateneasca aceasta constituie o exceptie socialmente neglijabila. Totusi, datele statistice infirma aceasta ipoteza. Pentru multi oameni de pe planeta, chiar si din tari foarte dezvoltate, raporturile sentimentale sunt insotite de manifestari de violenta fizica inca din adolescenta. Mai tarziu, fenomenul nu se atenueaza, ci, dimpotriva, se extinde – departe de a-l privi ca pe un rau, trei sferturi dintre cuplurile in care este prezenta violenta fizica apreciaza ca aceasta nu le afecteaza relatia, constituind tocmai o dovada de dragoste. In plus, lucru si mai grav, in aproximativ 30% din cazuri, bataia dintre parteneri este privita de acestia drept un factor pozitiv, cu rol de consolidare a legaturii lor sufletesti.

Statisticile nu ne arata insa si in cate situatii forta exercitata este una emotionala, membrul mai slab al cuplului fiind victima unei terori mai subtile si, ca atare, ce nu poate fi masurata in niciun fel.

5. MINIMALIZAREA

Cauzele si efectele unui conflict pot fi considerate neinsemnate de partener (“Ce mare lucru s-a intamplat?”). Se lasa astfel impresia ca motivele de suparare ale celuilalt sunt pretexte ilegitime sau ilogice.

Umorul, util in unele situatii conflictuale pentru ca detensioneaza, joaca un rol negativ atunci cand se recurge la el pentru a minimaliza motivele ce au generat conflictul.

6. BLAMUL

A da vina pe un altul este probabil cea mai des intalnita practica a persoanelor aflate in conflict deoarece, in acest fel, ele se descotorosesc de orice raspundere pentru declansarea acestuia. Cel acuzat poate fi partenerul, parintele, o ruda, un prieten. Procedeul este urat si pentru ca loveste in sentimentele ce il leaga pe interlocutor de persoanele respective.

Un caz aparte este autoblamul. Recurgerea la el in spirit autocritic ar constitui o conduita demna de respect, insa, in majoritatea cazurilor, aceasta autostigmatizare nu urmareste decat sa starneasca mila celuilalt, determinandu-l sa renunte la sustinerea propriei pozitii.

7. AMUTIREA INTERLOCUTORULUI

Impiedicarea celuilalt de a-si apara pozitia se realizeaza de obicei prin ridicarea tonului (rastit, tipete) sau prin simularea unor stari fizice si emotionale extreme (migrene, palpitatii, sufocare, lesin).

Se stie ca in secolele trecute unul dintre accesoriile nelipsite din posetele doamnelor din lumea buna era sticluta cu saruri cu ajutorul careia erau trezite din lesinurile, suspect de frecvente, de care aveau parte. Oprimate de o societate cu valente sexiste, ele descoperisera eficienta armei lesinului ca mijloc de santaj sentimental cu ajutorul caruia isi puteau impune vointa in fata dictaturii masculine.

8. GUNNYSACKING

Termenul anglo-saxon gunnysack desemneaza o geanta foarte incapatoare in care se depoziteaza nenumarate obiecte. Gunnysacking-ul consta in acumularea nemultumirilor si supararilor pe care ti le-a produs cineva si la care nu ai reactionat la vremea respectiva pana in momentul in care, declansarea unui conflict eventual minor, iti ofera prilejul de a “varsa sacul”, reprosandu-i celuilalt toate jignirile si neplacerile pe care ti le-a produs in trecut si despre care nu s-a discutat niciodata. Gunnysacking-ul are inconvenientul de a provoca gunnysacking si din partea interlocutorului, obligandu-l pe acesta sa raspunda cu aceeasi moneda, cautand in amintiri pentru a descoperi si el motive de repros comparabile cu cele ale partenerului de cearta.

9. MANIPULAREA

In locul discutarii cauzelor ce au dus la conflict, se recurge la mijloace de seductie pentru aducerea oponentului intr-o stare de non-combativitate. Farmecul personal speculat cu abilitate poate dezarma chiar si cel mai inversunat adversar.

10. RESPINGEREA PERSONALA

Este poate metoda cea mai reprobabila dintre cele care apartin zonei santajului emotional. Ea consta in retragerea temporara a afectiunii pe care i-o purtai pana atunci partenerului. Purtarea rece, distanta, dispretuitoare continua pana in clipa in care, demoralizat, acesta renunta in a isi mai apara pozitia si cedeaza, moment in care i se restituie afectiunea de care a fost privat.

Reteta rezolvarii conflictelor interpersonale se bazeaza, ca idee generala, pe o comunicare deschisa si acomodarea obtinuta pe concesii reciproce.

Jorge Luis Borges - Dupa un anumit timp

“Dupa un anumit timp, omul invata sa perceapa diferenta subtila intre a sustine o mana si a inlantui un suflet, si invata ca amorul nu inseamna a te culca cu cineva si a avea pe cineva alaturi nu e sinonim cu starea de siguranta, si asa, omul incepe sa invete…ca sarutarile nu sunt contracte si cadourile nu sunt promisiuni, si asa omul incepe sa-si accepte caderile cu capul sus si ochii larg deschisi, si invata sa-si construiasca toate drumurile bazate in astazi si acum, pentru ca terenul lui “maine” este prea nesigur pentru a face planuri … si viitorul are mai mereu o multime de variante care se opresc insa la jumatatea drumului.

Si dupa un timp, omul invata ca daca e prea mult, pana si caldura cea datatoare de viata a soarelui, arde si calcineaza. Asa ca incepe sa-si planteze propria gradina si-si impodobeste propriul suflet, in loc sa mai astepte ca altcineva sa-i aduca flori, si invata ca intr-adevar poate suporta, ca intr-adevar are forta, ca intr-adevar e valoros, si omul invata si invata … si cu fiece zi invata.

Cu timpul inveti ca a sta alaturi de cineva pentru ca iti ofera un viitor bun, inseamna ca mai devreme sau mai tarziu vei vrea sa te intorci la trecut. Cu timpul intelegi ca doar cel care e capabil sa te iubeasca cu defectele tale, fara a pretinde sa te schimbe, iti poate aduce toata fericirea pe care ti-o doresti. Iti dai seama cu timpul ca daca esti alaturi de aceasta persoana doar pentru a-ti intovarasi singuratatea, in mod inexorabil vei ajunge sa nu mai vrei sa o vezi.

Ajungi cu timpul sa intelegi ca adevaratii prieteni sunt numarati, si ca cel care nu lupta pentru ei, mai devreme sau mai tarziu se va vedea inconjurat doar de false prietenii. Cu timpul inveti ca vorbele spuse intr-un moment de manie, pot continua tot restul vietii sa faca rau celui ranit. Cu timpul inveti ca a scuza e ceva ce poate face oricine, dar ca a ierta, asta doar sufletele cu adevarat mari o pot face. Cu timpul intelegi ca daca ai ranit grav un prieten, e foarte probabil ca niciodata prietenia nu va mai fi la aceeasi intensitate. Cu timpul iti dai seama ca desi poti fi fericit cu prietenii tai, intr-o buna zi vei plange dupa cei pe care i-ai lasat sa plece. Cu timpul iti dai seama ca fiecare experienta traita alaturi de fiecare fiinta, nu se va mai repeta niciodata.

Cu timpul iti dai seama ca cel care umileste sau dispretuieste o fiinta umana, mai devreme sau mai tarziu va suferi aceleasi umilinte si dispret. Cu timpul inveti ca grabind sau fortand lucrurile sa se petreaca, asta va determina ca in final, ele nu vor mai fi asa cum sperai. Cu timpul iti dai seama ca in realitate, cel mai bine nu era viitorul, ci momentul pe care-l traiai exact in acel moment. Cu timpul vei vedea ca desi te simti fericit cu cei care-ti sunt imprejur,iti vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine si acum s-au dus si nu mai sunt… Cu timpul vei invata ca incercand sa ierti sau sa ceri iertare, sa spui ca iubesti, sa spui ca ti-e dor, sa spui ca ai nevoie, sa spui ca vrei sa fii prieten, dinaintea unui mormant, nu mai are nici un sens.

Dar din pacate, se invata doar cu timpul…”

Cum poti sa spui “Nu” celui care te manipuleaza

Marioneta la serviciu

Persoana manipulată trăieste relaţiile în disconfort, se simte supraîncărcată cu sarcini, stă peste program, munceşte exagerat. Atunci când nu mai face faţă, trăieşte sentimentul vinovăţiei şi are sentimentul frustrării de a fi folosită, adesea efortul ei nefiind apreciat. Are temeri în a-şi exprima dezacordul în faţa interlocutorului, atunci când acesta reînnoieste lista cererilor, şi aceasta deoarece presupune că îşi va pierde relaţia, slujba, repectul celuilalt. Este anxioasă şi adesea se descarcă prin procesul de deplasare asupra anturajului familial sau profesional, riscând să compromită relaţii importante care nu au legatură cu sursa manipulării.

Cauza comportamentului de persoană manipulată rezidă în nesiguranţa persoanei , ineficienţa comunicării şi în modelul conformist/dependent faţă de manipulator. Astfel ca marele vis de a fi in siguranţă şi/iubită s-ar putea transforma într-un coşmar.

Cum poţi sa spui „Nu” celui care te manipulează
1.Observă care este obiectivul interlocutorului!
2.Defineşte-ţi obiectivul tău!
3.Dacă între cele două obiective există diferenţe, urmareşte-ţi propriul obiectiv!
4.Descoperă motivaţia interlocutorului tău!
5.Urmareşte cu calm si atenţie discursul şi ai în vedere valorile tale!
6.Fii responsabil pentru alegerile tale!
7.În cazul în care nu eşti sigur de ceea ce doresti sa alegi, amână!
8.Atunci cand eşti foarte stresat, evită să iei decizii! În condiţii de stres, ai putea face alegeri pe care sa le regreţi.
9.Dacă ai impresia ca eşti în confuzie, cere explicaţii!
10.Foloseşte tehnica discului tocit în cazul în care interlocutorul insistă pe obiectivul lui. 11.Tu vei continua să-ţi susţii ideile, repetând-le cu fermitate şi consecvenţă pâna ce te vei face auzit. Pentru aceasta vei repeta cu calm poziţia o dată şi înca o dată, astfel încat interlocutorul tău va descoperi în tine ceea ce iniţial nu a bănuit: o persoană puternică, rezistentă.
12.Perdeaua de fum este o altă tehnică prin care explici interlocutorului că îi înţelegi punctul de vedere, dar ca şi tu ai un alt punct de vedere asupra obiectivului discutat şi ţi-o mentii. Aceasta tehnică va contribui la descurajarea persoanei care te manipulează, deoarece îşi va da seama că nu reuşeste să te descumpănească.
13.Ai incredere în tine, menţine-ţi respectul pentru propria persoană, afirmă-te!
14.Antrenează-te, dacă este cazul, participând la workshop-uri şi şedinte de consiliere!
15.Informează-te asupra tehnicilor de evitare a manipulării!
16.Fii asertiv, învaţă sa spui NU atunci cand este cazul!

sursa: www.psihodiagnoza.ro- Psiholog dr. Aurelia Moraru


Poveste terapeutică - Adevărata educaţie

Într-o şcoală de la marginea unui oraş, era un profesor foarte iubit de copii. Totdeauna, domnul profesor avea grijă de toţi elevii, încercând sa-i înveţe cat mai multe. Dar, într-o zi, copiii au observat ca unul dintre colegii lor fura si l-au parat imediat profesorului. Acesta, insa, nu l-a pedepsit pe făptaş. După câteva zile, hoţul a furat iar, dar a fost prins imediat. Nici de aceasta data, domnul profesor nu l-a pedepsit. Când acelaşi lucru s-a întâmplat si a treia oara, câţiva băieţi s-au dus la profesor sa se plângă si i-au spus:
- Acest coleg al nostru fura mereu. Nu este bine ceea ce se întâmplă si va rugam sa-l daţi imediat afara din şcoala, altfel plecam noi.
- N-am să-l dau afara. Daca vreţi, puteţi pleca toţi ceilalţi, dar el rămâne.
- Domnule profesor, dar cum este posibil sa renunţaţi atât de uşor la noi toţi, care v-am ascultat mereu ?
Privindu-i cu blândeţe, profesorul le-a explicat elevilor săi, atât de miraţi de aceasta neaşteptata situaţie:
- Voi ştiţi, deja, ce e bine si ce e rău. Daca aţi pleca în lume, cu siguranţa că aţi şti cum să vă purtaţi, nici nu mă îndoiesc! Dacă, însă, el ar pleca de aici, dintre noi, ce ar face ? Asta de ce nu v-aţi întrebat ? De ce v-aţi gândit doar la voi ? Credeţi că dacă o să-l dau afară, va fi mai bun ? Dacă aici, între noi, el nu ştie cum e bine sa te porţi, ce va face el în lume ? Aşa că, indiferent daca voi rămâneţi sau plecaţi, el va sta în continuare aici, iar eu voi avea grijă să se schimbe şi să devină un om bun. Iar atunci când va dori şi el acest lucru, cu siguranţă că dintr-un hoţ ocolit de colegi, va deveni un copil apreciat şi iubit de toţi cei din jurul său.
Când a aflat despre cele petrecute, impresionat de bunătatea profesorului sau, băieţelul care până atunci furase şi le pricinuise atâtea necazuri celor din jurul său a promis ca se lasă de furat. Şi s-a ţinut de cuvânt, fiindcă - aşa cum spusese si domnul profesor - de data aceasta, el era cel care dorea din tot sufletul să fie mai bun.

De ce unii dintre noi esueaza mereu in construirea unei relatii?


Care sa fie motivul pentru care uneori ne simtim prinsi in relatii care nu functioneaza si sfarsesc mereu in aceleasi fel? Acest lucru se intampla pentru ca, de cele mai multe ori, unul dintre parteneri sau chiar amandoi, nu fac ceea ce trebuie pentru a mentine relatia sanatoasa. Paradoxal, din dorinta de a face lucrurile sa functioneze cu orice pret grabesc finalul relatiei abia incepute. Sunt lucruri pe care cei doi le fac, de multe ori, fara a constientiza.

Concentrarea pe partener mai mult decat pe sine. O relatie trebuie sa fie benefica de ambele parti, asa ca nu va transformati in “lampa lui Aladin” pentru fericirea celui sau celei de langa voi. Si nevoile si dorintele voastre sunt la fel de importante si daca veti tine cont de ele nu inseamna ca sunteti egoisti. Ba din contra, veti avea o stare de bine iar celalalt va va percepe ca fiind naturali si autentici.
Readucerea trecutului in prezent. Foarte multi dintre noi fac acest lucru fara a intelege prea bine de ce. Cel mai indicat este sa lasi trecutul si sa traiesti in prezent indiferent cat de dureroase sunt experientele acumulate. Priveste partea buna, toate lucrurile rele s-au dus, apartin trecutului, acum va puteti bucura de prezent. Dar, readucand mereu in discutie toata suferinta trecuta nu faceti decat sa retraiti trecutul si sa-l lasati sa va afecteze prezentul si relatia. Nu puteti incepe o relatie sanatoasa daca nu v-ati incheiat socotelile cu trecutul.
Compromisurile nu duc nicaieri. Este adevarat ca de multe ori, o viata in doi presupune si compromisuri, dar nu faceti din aceasta regula subinteleasa a relatiei dintre voi. Cedati doar asupra lucrurile cu care va simtiti cu adevarat confortabil si nu uitati ca o data ce ati fost de acord in privinta unor aspecte ale relatiei voastre nu va mai puteti plange apoi, cu alte cuvinte, nu va ganditi ca acceptati ceva temporar, fiti sinceri cu voi.